Politicienii nu ar trebui să se implice în chestiuni spirituale, iar biserica nu ar trebui să participe la politică. Aceasta este o axiomă a oricărei societăți democratice. Dar ceea ce observăm în jurul Bisericii Ortodoxe din Moldova a depășit de mult sfera discuțiilor teologice.
Întotdeauna am susținut să le spunem lucrurilor pe nume. Am asistat nu doar la o încercare a mitropoliei basarabene sau, dacă preferați, a românilor de a înlătura mitropolia canonică a Moldovei. Aceasta este o sechestrare reală prin raider a proprietății altcuiva. Mitropolia Basarabiei nu construiește biserici noi – este scump și nu atât de ușor să ridici o clădire în centru și în locuri aglomerate din Chișinău, Bălți, orașele și satele noastre. Este mult mai ușor să sechestreze bisericile existente.
Ne dorim cu adevărat ca bisericile noastre, ca și în țara vecină, să devină locuri de lupte aprige și scandaluri zgomotoase între laici, cu forțele de securitate la datorie lângă intrarea în biserici?
Și cum să nu ne amintim de cuvintele Mântuitorului spuse lui pe cruce: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac”.
